Atenție – text scris cu ignorarea deliberată a pandemiei de Coronavirus și cu credința că, mai devreme sau mai târziu, viața noastră va reveni la normal.
Suntem cu toții mult prea stresați, grija zilei de mâine este din ce in ce mai apăsătoare, cu toate acestea avem nevoie de vacanță măcar odată pe an, ca să ne desprindem de problemele de acasă și să adunăm energie pentru un nou an de muncă.
Alegerea destinației de vacanță e de multe ori o acțiune dificilă. Am vrea să nu cheltuim sume mari, să nu dureze prea mult, să știm fără multă documentare ce anume avem de vizitat. De aceea alegem la viteză locuri ultra-cunoscute – Paris, Roma, Viena, Barcelona… – locuri minunate, fără doar și poate. Sunt la modă așa-numitele “city-break”: ne urcăm vineri într-un avion low-cost și, preț de un week-end, bifăm la viteză Turnul Eiffel, Luvrul (din exterior, că nu e timp pentru mai mult), sau Colosseumul, Piața San Pietro, Sagrada Familia sau Praterul, apoi înapoi în avion și duminică seara suntem acasă.
Se poate însă și altfel. Există sute de locuri în Europa, unde se ajunge fără a cheltui sume exorbitante, iar frumusețea locurilor, amabilitatea oamenilor, gustul desăvarșit al mâncărurilor locale se constituie în experiențe și amintiri de neuitat.
***
În acest articol vă recomand un traseu foarte frumos și mai puțin cunoscut din Germania: Valea Rinului – Valea Moselei.
E drept că drumul până în zona despre care vorbim poate dura – cu mașina – 2 zile. Cel mai ușor este prin Budapesta, Viena, Linz, cu intrare în Germania la Passau și în continuare spre Frankfurt. O țineți tot așa, pe autostradă, până ajungeți lângă Rin. Este una din cele mai mari ape curgătoare ale Europei, singurul fluviu care curge către nord. Mai trebuie să știți că străbate regiunea puternic industrializată a Germaniei, ceea ce a făcut să ajungă la un moment dat una dintre cele mai poluate ape din lume. Nemții s-au trezit însă la timp, au luat măsuri drastice de conservare și astăzi Rinul este o apă curată, la cele mai înalte standarde de mediu (spre comparație, Argeșul este considerat cel mai poluat afluent al Dunării din România).
Vă recomand să începeți călătoria pe Rin la Rudesheim, în apropiere de Mainz. Este un orășel foarte pitoresc, pe care îl puteți străbate cu piciorul în 2-3 ore și din care nu trebuie să ratați Strada Drosselgasse. Este foarte, foarte îngustă, cred că nu depășește 2 metri lățime, dar e plină de magazine, restaurante și terase, vibrează de viață, are un farmec german veritabil.
Drosselgasse
La capătul ei de sus se găsește stația de teleferic ce duce la Monumentul Niederwald, simbolul unității germane. Puteți ajunge acolo și pe șosea, dar este mai plăcut să plutești cu telegondola pe deasupra viilor (Valea Rinului si a Moselei reprezintă inima producției de vin în Germania) și să privești Rinul cum șerpuiește printre dealuri.
Fluviul Rin și dealurile cu vii
Când am fost eu la Rudesheim am nimerit într-o întrunire a posesorilor de Harley-Davidson. Erau – cred – peste zece mii de motociclete HD, una mai frumoasă decât cealaltă, venite din toată Europa, chiar și din America.
Trebuie neapărat să gustați preparatele locale, ele sunt în general “ceva cu cartofi” sau “ceva cu varză” (eu am mâncat o specialitate Helmuth Kohl – cu varză) și reprezintă alegerea ideală dacă vă plac meniurile sățioase și gustoase. Și, bineînțeles… bere sau vin, după gust!
În continuare drumul merge pe malul Rinului, către Koblenz. Trebuie să știți că între Mainz și Koblenz nu există poduri peste Rin, puteți însă trece ușor cu bacul de pe un mal pe celălalt. Costă cam 5-8 euro (cu mașină cu tot) și durează 10 minute. Indiferent pe care parte mergeți, e la fel de frumos. Pe ambele maluri sunt numeroase castele, ceea ce-i face pe mulți să compare această porțiune a Rinului cu Valea Loarei din Franța. Să nu vă așteptați însă la castele ca Chenonceau, Chambord sau Blois. Cele de pe Rin sunt mai degrabă vechi cetăți, cocoțate pe vârf de dealuri, multe din ele doar niște ziduri. Sunt însă extrem de pitorești, așa cum se profilează între apa fluviului și cer, iar unele sunt încă bine conservate și se vizitează. Eu am urcat la Bacharach (pe partea stangă, după ce am traversat cu bacul la Kaub) și la Marksburg (înapoi pe partea dreaptă – vizită cu ghid). Tot pe dreapta este faimoasa stîncă Lorelei, loc în care Rinul are adîncimea cea mai mare – 25 m – și lățimea cea mai mică – 113 m, fiind din această cauză periculos pentru navele care trec prin zonă (legenda spune așa – a existat o fată, numită Lore, atat de frumoasă încît bărbații își pierdeau mințile. Pentru acest lucru este învinuită de vrăjitorie. Episcopul nu se îndură să o condamne la moarte, dar o trimite într-o mănăstire. Pe drum, fata își curmă viața, aruncîndu-se în apele Rinului de pe piatra botezată apoi după numele ei. Se zice că s-a transformat într-o zînă care ademenea marinarii cu vocea ei și le scufunda vasele) . Pe ambele părți ale fluviului sunt orășele foarte frumoase, o încântare pentru ochi.
La Kaub, unde vă spuneam că am traversat cu bacul, este un fel de cetate chiar în mijlocul apei, pe o insulă foarte mică. Se numește Pfalz și reprezenta un punct de taxare pe vechiul drum navigabil al Rinului :
Pfalz
Porțiunea romantică a Văii Rinului se încheie la Koblenz, la confluența Rinului cu Mosela. Trebuie neapărat să vă plimbați pe Deutsches Eck (“colțul german”), punctul unde Mosela (Mosel sau Meuse), după traseul ei prin Franța și Luxemburg, se varsă în Rin. E un loc interesant, o promenadă cu un mare grup statuar între cele două ape. Bineînțeles că am dat acolo peste unul-doi conaționali cântând cu foc la acordeoane, care m-au “smuls” din atmosfera nemțească și mi-au adus aminte de unde am plecat…
Deutsche Eck – Koblenz
Ajunși aici, dacă doriți să vă continuați vacanța romantică, trebuie să o luați de-a lungul Moselei. Dar sunteți totuși prea aproape de Koln (mai puțin de 100 km, adică aproximativ o oră pe autostradă) ca să nu vizitați orașul cu minunata lui catedrală. Poate nu știți, dar Kolnul a fost aproape complet distrus de aviația americană și britanică în timpul celui de-al doilea război mondial. Ca prin minune, catedrala a scăpat din dezastru, deși toate celelalte clădiri din jurul ei s-au prăbușit. După război s-a pus chiar problema reconstruirii orașului pe altă locație, considerându-se că ar fi prea mari costurile cu curățarea molozului rămas în urma bombelor aliate. S-a renunțat totuși la această idee și orașul a renăscut în jurul măreței biserici care era, pe la anii 1880, cea mai înaltă construcție din lume. Și încă este copleșitoare. E atât de mare încât eu a trebuit pur-și-simplu să mă așez pe jos, pe trotuar ca să nu amețesc privind turlele ei. E atât de mare încât, oricât de înalte sunt noile construcții moderne ale Kolnului, catedrala se vede din orice parte a orașului te-ai uita și de la zeci de kilometri distanță. Cum oare au putut oamenii construi așa ceva cu aproape o mie de ani in urmă ?
Catedrala astăzi 
Catedrala în aprilie 1945
Când părăsiți orașul Koln, setați GPS-ul sau telefonul pe “castel Eltz”. Vă va duce la cel mai frumos castel de pe Valea Moselei. Nu încercați să-l descoperiți de la distanță, undeva pe o înălțime. A fost construit, oarecum atipic, într-o vale, între dealuri. Poate de aceea e atât de bine conservat, pentru că a fost ascuns in pădure, mai greu de găsit de diverși cuceritori de-a lungul istoriei. Este în proprietatea aceleiași familii de nobili germani de peste 30 de generații.
Burg Eltz
În continuare, rezervați-vă măcar 2 zile pentru o plimbare cu mașina pe malurile Moselei. Sunteți în mijlocul uneia din cele mai importante regiuni viticole din Germania, râul șerpuiește alene printre dealuri acoperite de vii. Satele și orașele arată ca în povestea cu Hansel și Gretel, ca în picturile cu peisaje pastorale. Cred că fiecare familie de pe Valea Moselei face vin, îl îmbuteliază și îl vinde. Toate casele au astfel de afișe în fața ușii. Oprești, intri într-o mică încăpere unde te poți așeza la masă să deguști diverse sortimente de vin: alb, roșu, rose, sec, demisec, dulce, orice-ți dorește inima. Oamenii sunt deosebit de amabili, de altfel ei trăiesc din vin. Am cumpărat vin și cu 6-7 euro sticla, dar și cu 2 euro. Foarte, foarte bun !
Punctul cel mai îndepărtat al excursiei va fi probabil orașul Trier, situat pe Mosela, aproape de granița luxemburgheză. Este orașul cel mai vechi, ca atestare documentară, din Germania. Fără discuție nu trebuie să ratați Porta Nigra, masiva construcție rămasă de pe vremea romanilor, care vă va duce cu gândul la Colosseumul Romei. Vizitați însă și catedrala orașului, unde se află o importantă relicvă : o tunică despre care se crede că a fost purtată de Isus Cristos.
Porta Nigra 
Porta Nigra
Sper că v-am trezit curiozitatea de a vizita aceste locuri. Puteți avea o vacanță minunată dacă vă place și altceva decât alertul ritm citadin al marilor capitale.
Drum bun, cândva, când se va putea ! Nu uitați, există viață și după Coronavirus !